miercuri, 25 septembrie 2013

Pustiu

Ne spânzuram
Tăcerile încercanate
Într-un copac beat.

Ne muşcau ţânţarii
De unghiile vinete de tristeţe;
Orice atingere se simtea.

Suflarea vântului
Ne batea pâna în suflet,
Până acolo se auzea
Ecoul pustietăţii.



(22 iulie 2004)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu