Abstract

Oamenii incep sa mearga in maini
Iar picioarele le folosesc in tot ce fac...
Cerul e negru,
Iar pamantul albastru
Detergentii si sapunul carora li se fac reclame
Murdaresc in loc sa curete....

Fructele cand sunt coapte sunt verzi...
Cainii vorbesc, iar oamenii latra;
Neuronii coboara cu liftul
In coloana vertebrala...

Oare fericirea inseamna
Sa ai gura in frunte?



(4 septembrie 2004)

Razbunare inutila

De piept mi se agata o omida orfana...

Ma roaga sa o ajut, sa o cresc...

Imi spune ca ploaia i-a omorat parintii

Si vrea sa se razbune...

Naiva omida!zic eu....

...prea naiva pt viata asta!



(4 septembrie 2004)

Praf de caramida

Cuvintele mi se izbesc de coaste,
Ca niste caramizi nearse,
Rupandu-si forme.

Ele ma reconstituie
Si mi se pun in fata,
Ma confrunta cu un eu impersonal,
Material.

Forma mea
Nu are nume,
Forma mea vrea sa fie EU.

Picioarele mi se ineaca,
In namolul galben,
Ma scufund intr-o mlastina,
Apoi ies invelita intr-o folie.
Vreau sa cresc,
Dar ambalajul e prea rezistent...
Raman o forma de ipsos
Pe fata careia
Ingheata cuvantul....



(15 septembrie 2004)

Patul lui Procust

Poeziile mergeau la hotel,
Iar cand nu mai aveau bani
Se cazau in mintea oamenilor.
Pe-atunci toti erau prigoniti
De ideea incadrarii in perfectiune.

Au fost maceluri,
Poeziile au fost confundate cu oamenii
Si-au patimit in locul lor.
S-au cazat in hotelul lui Procust,
Iar el le-a mutilat esenta...

Va intrebati de ce poeziile
Nu mai au maini si picioare?

V-am spus!...



(21 septembrie 2004)

Replici

In mine se sparg
Geamuri pictate cu suflet
Si viata.

Un zgomot surd
Imi impinge inima afara.
O prind cu mana
Si-o intreb:
"Unde crezi ca pleci fara mine?"
Imi spune:
"Va veni un tren,
Va traversa marile timpului,
Si-ntr-o alta viata
Ne vom reintalni
Eu OM,
Tu INIMA."

(20 septembrie 2004)

Copacul

Nimeni nu i-a facut o anestezie,
Nu s-a gandit la suferinta lui.
Nimeni nu a stiut ca roua de pe frunze
Sunt lacrimile gandului
De-a fi taiat...

La mormantul lui va sta o cruce
Alcatuita din propriul lemn...


(16 septembrie 2004)

Iona (Papusa ruseasca)

Isi spinteca abdomenul
Si scoate lumina cu mainile,
Cu masura.
Se elibereaza,
Elibereaza pesti
Ce tin captivi alti Iona…

Primul ambalaj
E pamantul,
Marele IONA;
Insiruirea de pesti,
De oameni ascunsi
Formeaza un strat,
O papusa ruseasca
Ce incepe cu IONA
Si se termina,
Nu se stie cu ce…

IONA-I un TOT
Si pestele, e-un IONA in regnul lui…

(03.12.2004)